Lumina de la capătul tunelului

Într-o frumoasă zi de noiembrie 2017, lumea familiei Musteață a fost dată peste cap. O veste cumplită le-a spulberat visele: Stelian, băiețelul lor de 3 anișori, a fost diagnosticat cu cancer. Nimic nu prevestea această durere, însă ea a venit nepoftită, fără a cere permisiunea.

Anna, mama băiatului, își amintește cu tristețe de acea perioadă: „Stelian era în primul an de grădiniță, unde îi plăcea foarte mult. Avea abia 3 luni de când începuse să își facă noi prieteni, să se încadreze în grupul de copii, chiar dacă se îmbolnăvea frecvent. La început de noiembrie făcuse o bronșită. Au urmat câteva săptămâni de tratament, dar fără nici un rezultat, până când am hotărât să merg iar cu el la medicul de familie, să cer antibiotic. Doar că în timp ce așteptam, din nas a început să-i curgă sânge și febra i s-a ridicat brusc. Atunci au intervenit medicii, am chemat ambulanța și am fost transportați de urgență la Spitalul Clinic de Copii „V. Ignatenco”, secția Terapie Intensivă”.

A urmat o noapte dificilă pentru întreaga familie. Stelian a rămas singur în spital, iar părinții și surioara băiatului au mers acasă, pentru a reveni a doua zi. Peste noapte, medicii hotărâseră că e nevoie de o tomografie computerizată, aparat de care spitalul nu dispunea, de aceea copilul a fost transportat la Institutul Mamei și Copilului.

LEGO. PLEUREZIE. PERICARDITĂ

„Stelian era pasionat de jucăriile lego. De multe ori punea în guriță piesele, iar medicii credeau că a înghițit o piesă mai mică, care i-a blocat o bronhie, căci în urma radiografiei făcute în noaptea în care a stat la terapie intensivă, s-a depistat că într-un plămân nu ajungea suficient aer. La Institutul Mamei și Copilului am mai aflat că avea și pericardită, dar și pleurezie, iar situația lui era foarte gravă. Am stat acolo 5 zile, la fel in secția de terapie intensivă, unde i-a fost eliminată apa de la inimă. Cu regret, medicii de acolo ne-au spus că nu îl mai pot ajuta cu nimic și din nou am fost transferați într-un alt spital”, povestește mama lui Stelian.

De data aceasta au ajuns la Spitalul Clinic Republican „Timofei Moșneaga”, unde băiatul a fost internat în secția de Malformații Congenitale Cardiace și pregătit pentru operație, nu înainte de a i se face puncții pleurale, numeroase investigații și analize.

SUSPECȚIE DE CANCER. TERATOM IMATUR

„Înainte de a fi operat, medicul ne-a informat că există suspecție de cancer, dar un diagnostic clar a fost stabilit doar după intervenție — teratom imatur la timus. În ziua în care am aflat acest termen, am răscolit tot internetul și m-am speriat de ceea ce citeam și vedeam. Atunci am decis să nu mai caut nici o informație și să las totul pe mâna medicilor specialiști. Astfel, după operație, am fost redirecționați către Institutul Oncologic, iar în a treia zi de Crăciun, cu diagnosticul de Tumoră malignă a mediastinului (teratom imatur), Stelian a fost internat în secția Oncologie Pediatrică”, își amintește Anna.

În spitalul care i-a devenit a doua casă pentru următoarele 6 luni, micuțul pacient a găsit un mediu foarte cald și prietenos. Aici, pe lângă ședințele lungi de chimioterapie, Stelian se juca alături de ceilalți copii din secție, a fost vizitat de Moș Crăciun, a primit cadouri de Paște, s-a împrietenit cu medicii și asistentele și a descoperit că lumea care pentru alții părea înfricoșătoare, pentru el e frumoasă, chiar dacă trebuie să suporte zilnic ace și perfuzii.

Despre acea perioadă, mama băiatului povestește cu licărire în priviri: „Stelian abia împlinise trei anișori, iar gândul că va trebui să petrecem foarte mult timp în spital, mă speria. Pentru mine, Spitalul Oncologic se asocia cu moartea, cum cred că e și pentru mulți alții, dar după ușa de acces în secție, am întâlnit multe zâmbete, multă voie bună, mulți oameni veseli și încrezători. Asta mi-a dat curaj și am știut din prima zi că Stelian este puternic și, cu atâția oameni frumoși alături, nu poate să piardă lupta. Iar încurajările medicilor, care ne-au spus că „orice om are dreptul la o șansă”, ne-au dat aripi și speranță”.

După cele 6 cure de chimioterapie, în luna iunie 2018, micuțul Stelian a părăsit secția Oncologie Pediatrică. A ieșit pe ușă învingător și cu încrederea că nu va mai reveni aici niciodată (decât doar în vizită).

CE FACE ACUM STELIAN?

În prezent, Stelian este elev în clasa a doua. Crește fericit alături de părinți și de cele două surioare ale sale și își dorește să devină inventator. Încă mai este pasionat de lego, dar știe că această jucărie poate fi periculoasă pentru copiii mici, de aceea nu-i permite surioarei sale să se joace cu piesele mărunte. Merge regulat la controale, investigații și analize medicale, iar rezultatele sunt de fiecare dată îmbucurătoare. Este mândru că părinții săi au ales să fie tratat aici, în Republica Moldova, și spune că atunci când va crește mare, va scrie o carte în care își va spune povestea. Până atunci, istoria sa este povestită periodic de mama sa, jurnalista Anna Casian-Musteață, ca încurajare pentru toate familiile care trec prin această boală și cred că nu mai ajung să vadă lumina de la capătul tunelului.

Lumina există, doar că e nevoie de timp, răbdare și speranță pentru a ajunge la ea. AO „Viața fără Leucemie” ajută copiii bolnavi de cancer să vadă lumina și să o îmbrățișeze, apoi s-o ducă mai departe!