Noi am învățat împreună să fim mai puternici și mai optimiști

Text Ana Frunze,
Mama lui Timur Frunze, băiat diagnosticat cu Limfom Non-Hodking st.4
Din primele clipe când s-a adeverit diagnosticul și până după reabilitare, Timur, ca și oricare copil ce trece prin calvarul tratamentului oncologic, a avut nevoie de susținere pentru a supraviețui și a reveni la viața normală.
Îmi aduc aminte de ziua în care am aflat acea noutate nefericită că băiatul nostru are cancer de parcă ar fi fost ieri. Nu voi uita niciodată acea senzație — parcă timpul s-a oprit în loc, îmi auzeam doar bătăile inimii, respirația îmi era grea, plină de durere, umerii mi se lăsau în jos parcă tot cerul se lăsa peste mine, picioarele abia mă țineau, nu puteam să cred ce auzeam.
Lacrimile îmi curgeau ca apa dintr-un râu, nu-mi puteam controla emoțiile, nu puteam să gândesc rațional, mă alinam că poate este o eroare, poate greșiseră cu diagnosticul… Nu știam pe ce lume mă aflam. Eram complet capturată de un haos total și nu știam ce să fac mai departe, ce va fi mai apoi, mă cotropeau gândurile, emoțiile, mă cuprindea frica necunoașterii, sentiment care persistă și astăzi. Având un astfel de diagnostic, totul este imprevizibil, iar noi trăim cu clipa de acum, fiindcă apoi poate să nu mai ajungă, de aceea „astăzi” este cea mai importantă și prețioasă zi.
Cursul tratamentului foarte agresiv, insuportabil, stările de stres continuu, lacrimile, durerea, emoțiile negative, sentimentele de învinovățire, dar și multe alte cauze inevitabil duc la eșec, copiii renunță să mai lupte pentru viață. Ei devin extenuați fizic și moral. Tot ce își doresc este un sfârșit al chinurilor lor.
Au fost momente foarte dificile pentru ambii în timpul tratamentului, atât pentru Timur, cât și pentru mine. Copilul suferea de durere fizică, iar mie mi se rupea inima-n bucăți de suferință psiho-emoțională, eram distrusă complet când vedeam prin ce chinuri trece.
Plângeam mereu când el dormea, ca să nu-l stresez, să nu să se simtă vinovat de lacrimile mele, să îl fac mai apoi să zâmbească cât de puțin, să mergem înainte zi cu zi, tot mai aproape de victorie. Lacrimile îmi alinau sufletul, iar zâmbetul în dimineața unei noi zile îi oferea lui Timur un nou stimul, o încurajare, o sursă invizibilă de energie pozitivă, ce-l ajuta să treacă peste toate obstacolele. Din toată experiența trăită, noi am învățat să fim mai puternici și mai optimiști și mă mândresc nespus de mult că am un copil atât de înțelegător, deștept și dulce.
Pe lângă toate grijile trăite în secție, alături de copil, mereu apăreau nenumărate probleme, conflicte, necesități care agravează starea părinților și, respectiv, a pacienților. Cu toate acestea, este deosebit de important să îi susținem, să le oferim încredere în propriile puteri. Este important să le aducem mii de emoții pozitive, căci ele sunt sursa de energie și curaj pentru a putea învinge cancerul.
Mână cu mână, putem clădi trepte noi în viața fiecăruia dintre ei, dăruindu-le încă o zi fericită pe pământ. Bunătatea, blândețea, grija și dragostea noastră fac magie în sufletul lor, schimbă destinele copiilor bolnavi oncologic.
Datorită celor care ne-au fost alături și ne-au susținut astăzi suntem plini de vise, speranțe și dorințe. Avem planuri de viitor și ne dorim nespus de mult să le realizăm.
Timur este vesel, zglobiu, jucăuș, năzbâtios, se bucură de fiecare clipă. Eu sunt foarte fericită atunci când el se simte bine și se poate bucura de tot ce-i place, precum toboganele, plimbările în aer liber, jocurile cu mașinuțe și alte jucării, dar și de multe, multe fructe.
Cu toate acestea, știu bine că trebuie să îmi păstrez vigilența și să fiu atentă la orice mărunțiș, ca să pot observa schimbările și să reușesc să apelez la specialiști, în caz de necesitate. Mi-e frică de viitorul necunoscut, de ceea ce ne mai așteaptă, căci mai avem cale lungă până la vindecare.
Dar apreciem fiecare clipă din prezent, ne bucurăm de ce am obținut și ne rugăm să nu fie mai grav. Într-adevăr, acești copii merită totul, orice sacrificiu pentru ca mâine să poată învinge cancerul.
Haideți să ne unim pentru a le picta fiecare zi din viață în culori minunate!
Haideți să aducem tot ce e mai bun acestor îngerași luptători, să dăruim din suflet și să iubim cu toată inima.
#istoriisuccese #viatafaraleucemie #lifewithoutleukemia #strongertoghether #doneazaVFL
Alte istorii
- May 20, 2023
Istoria mea: Cât de departe poate ajunge o mamă?
Într-o cursă contra cronometru, o mamă înspăimântată trece granița pentru a rezolva un mister medical, în timp ce fiul ei… - May 19, 2023
Lumina de la capătul tunelului
Într-o frumoasă zi de noiembrie 2017, lumea familiei Musteață a fost dată peste cap. O veste cumplită le-a spulberat visele:… - May 19, 2023
Lupta impotriva leucemiei i-a făcut prieteni pentru totdeauna
La vârsta de doar 5 anișori, Mirela și familia ei au aflat ce înseamnă boala crâncenă leucemia. Însă această nenorocire…